De-ale turismului la final de an 2015

de Dragos Anastasiu

Am constatat zilele trecute ca acum, pe final de an, in loc sa celebreze un an plin de realizari si succese, industria turismului din Romania a ales sa dezbata, sa se certe, sa insulte, sa provoace, sa se lase provocata.

Un ochi rade si altul plange. Pe de-o parte, ma bucur sa constat ca avem o industrie vie care are capacitate de actiune. Pe de alta parte, ma intristeaza faptul ca inca nu suntem in stare sa ne „ duelam ” in argumente profesioniste, calitatea afirmatiilor si argumetelor fiind de foarte multe ori suburbana si lipsita de substanta si continut.

Incerc sa iau temele pe rand:

  1. Un comunicat al unui recent infiintat patronat de agentii de turism despre care nu gasesti mare lucru pe internet (iata aici una dintre putinele informatii) anunta cu surle si trambite pe cei dornici sa ia aminte ca marirea capitalului social al agentiilor de turism propus de ANAT este o masura care va pune 3000 de angajati pe drumuri.Si de aici o intreaga disputa intre membrii ANAT care au propus asa in adunarea generala si non-membrii ANAT care spun “RUSINE SA ITI FIE, ANAT!“. Mai sunt unii care chiar afirma ca eu, Dragos Anastasiu, as fi unul dintre initiatiorii propunerii, scopul final fiind “omorarea agentiilor mici”.

    Punctul meu de vedere: Nu am fost initiator si am spus cu multe alte ocazii ca masura ridicarii capitalului social la 5000 euro NICI NU AJUTA, NICI NU INCURCA. Masura nu rezolva niciuna dintre problemele majore cu care ne confruntam in industrie, dar nici nu reprezinta vreo piedica, nici pentru agentiile noi (care nu au cum sa se nasca fara 5000 de euro si atunci ii pot pune in capitalul social), nici pentru cele vechi (care nu au nici o problema sa transforme suma asta, pe care oricum o au in cont la un moment dat, in capital social).

    Cu toate acestea, am mai afirmat ca sustin masura pentru ca este un semnal de normalitate dat in afara breaslei. Catre clientul final, catre asigurator si catre celelalte bresle si politicieni, care trebuie sa inteleaga (la nivel national, toata piata) ca LIMITAREA raspunderii unei societati comerciale la 50 de euro nu are de-a face cu normalitatea si civilizatia si orice strain care se uita la asta ne pozitioneaza, pe drept cuvant, in zona unei tari bananiere.

  2. Mai sunt unii care comenteza ca in alte tari (de ex. Germania) iti poti face o firma cu 1 euro. Este adevarat. Dar respectivii fac o confuzie: iti poti face firma nominala (un fel de PFA) FARA RASPUNDERE LIMITATA (“Einzelfirma”) cu 1 euro, dar, daca vrei raspundere LIMITATA (SRL), atunci ai nevoie de 25.000 euro (in Austria 30.000 euro si tot asa). Cei care nu sunt familiarizati cu tema pot citi aici.Aceasta delimitare este posibila si in Romania: firma FARA raspundere limitata (raspunzi cu TOT CE AI!) cu 200 Ron, dar daca vrei sa discutam despre LIMITAREA RASPUNDERII, atunci 5000 de euro ar fi un prim si minim pas spre normalizare. Apropos, prima mea agentie de turism, pe care am facut-o in Germania se numea „REISEBUERO ANASTASIU” si am facut-o cu 1 euro. Cand am trecut la SRL (GmbH, acum se cheama Intertouring GmbH si este in Frankfurt) am avut nevoie de 50.000 DM (= 25.000 euro).
  3. Singura discutie demna de noi in legatura cu comunicatul “patronatului” PNAT (daca veti cauta pe internet dupa Patronatul National al Agentiilor de Turism veti da doar peste ANAT) este cum ar fi posibil ca o persoana care lanseaza astfel de afirmatii in spatiul public, fara nici un fel de fundament, altul decat invrajbirea agentiilor de turism intre ele, sa nu fie „amendata” in mod drastic de industrie.Intr-o tara ca Germania o astfel de gogomanie ar duce la eliminarea imediata din spatiul public al persoanei (dar si al institutiei). De ce nu lansam o invitatie la o dezbatere intre ANAT si PNAT pe tema asta (si pe altele), pe care sa o transmitem live pe Facebook (sau alte variante). Eu particip cu drag pe partea ANAT. La dezbatere sa participe si o persoana integra si recunoscuta ca specialist in economie.
  4. Adevaratul si singurul pericol de pierdere de locuri de munca in industria asta (care creste si asta ne tine pe toti in viata!), ar reprezenta un nedorit incident de insolvabilitate a unui touroperator de anvergura in situatia actuala a legislatiei legate de asigurarea de insolventa.Se plang unii ca ar putea creste suma pentru asigurarea de insolventa, dar uita in acelasi timp nu numai ca siguranta are un pret, ci si cat de mult va plati daca situatia ramane asa si un touroperator cu care colaboreaza ar intra in incapacitate de plata (s-a uitat oare cat ne-a costat pe noi toti momentul Selciuk?).Discutam controversat de ani de zile tema asigurarii de involventa si cu toate astea nivelul discutiei a ramas jos pentru ca putini si-au dat osteneala sa inteleaga cu adevarat care este substanta si eventuala solitie. Prin urmare, se vehiculeaza emotional tot felul de ipoteze , dar dincolo ca dau bine in public si arata cumva pe hartie, nu au sanse reale de implementare ( fond de garantie, polita pe pachet, desfiintara obligativiatii asigurarii etc.).Solutia nu este nici simpla ,dar nici asa de complicata precum este “vanduta”. Este o combinatie de doua decizii: legiferarea RESPONSABILITATII si in ce masura dorim sa respectam directiva europeana pe pachete. Ambele sunt decizii administrativo-politice. Cineva trebuie sa si le asume, chiar daca unii vor fi deranjati.

    Punctul meu de vedere: acum responsabilitatea este la vanzator si ea trebuie sa treaca la organizator (touroperator). Iar directiva europeana nu poate fi respectata din start in sensul in care a fost data (asigurarea FARA limita a avansului dat de client) ci trebuie limitata suma in prima instanta la 500.000 euro pe touroperator. Pentru activitatea de revanzare a unui pachet turistic nu este nevoie de nici o asigurare, pentru ca in acest caz revanzator nu este decat mana intinsa a touroperatorului catre clientul final. In momentul in care legislatia suna exact asa ca mai sus, asiguratorii vor scoate produsul pe piata, nu am nici un dubiu. Adevarat, vor solicita garantii (asa cum este la IATA), iar asta nu este un lucru care bucura pe nimeni. Si primele vor fi consistente, nici asta nu ne bucura.

    Dar care este alternativa? Sa stam asa cum suntem acum si sa asteptam un incident gen “COLECTIV”. Cand va arde toti se vor trezi, dar unii nu vor mai fi in viata.

  5. Avem de ani de zile o discutie (reaprinsa) despre COMISION si CEDAREA DIN COMISION. In conditiile actuale (numar de agentii pe piata fara nici un fel de bariera de intrare) si care conduce la un rulaj mic pe cap de consultant in Romania, cine isi imagineaza ca se poate trai cu mai putin de 10% marja neta, se inseala. Sigur, ma refer la o viata cat de cat normala, in care sa putem plati oamenii transparent, sa putem investi in cursuri de pregatire profesionala, sa avem tehnologie avansata etc.Ca un om care vede in fiecare luna bugetele a 80 de agentii va pot garanta ca aceste marje nu se ating nici macar atunci cand nu se cedeaza nimic din comisionul primit de un revanzator.Numai ca in Romania din comisionul primit se mai si cedeaza, iar, mai grav, este ca am constatat ca agentii importante din Romania fac asta ca si politica de firma, fara ca macar clientul sa ceara! Ori, dupa mine, asta este semnatura certificatului de deces. Daca din marja care ar trebui sa fie 10% dar este sub 7% mai cedez 2-3%, ajung sa incerc sa traiesc cu 4%. La rulajul mediu actual din Romania (pe cap de consultant), care este 25% din cel din Germania. Va dati seama despre ce vorbim?

    Punctul meu de vedere: aceasta practica trebuie sa inceteze si singurii vinovati ca acest lucru se intampla sunt touroperatorii. Acestia ar trebui sa se asigure in primul rand ca la ei in agentii nu se face asta ceva cu produsul propriu si apoi sa rezilieze contracul cu orice revanzator care practica politica respectiva.

  6. Am vazut ca se vorbeste si despre promovarea Romaniei ca destinatie turistica si sunt unii ingrijorati ca “Anastasiu vrea sa convinga autoritatile sa-i dea lui banii de promovare ai statului printr-un ONG, pe care sa-l controleze”. Situatia este cam asa: daca noi toti consideram ca incoming-ul este o oportunitate pentru turismul romanesc si ca avem produs cat de cat vandabil (eu am mai spus ca Transilvania, Delta si Bucuresti-ul sunt 100% pregatite sa primeasca straini si urmeaza cu siguranta Bucovina, Maramures, zona balneo etc.) atunci mai avem nevoie de transport aviatic, de turoperatori in strainatate dar si de IMAGINE SI PROMOVARE. Ori asta cade in sarcina statului.Statul o poate face singur sau in colaborare cu industria. Timp de 26 de ani a facut-o singur (ba ca Minister, ba ca departament, ba ca o Agentie, ba ca un Oficiu, ba ca acum printr-o AUTORITATE NATIONALA). S-au facut multe lucuri si am avansat in ceea ce priveste imaginea, fara doar si poate. Dar cred ca sunteti de acord cu mine ca se putea si mult mai bine. De ce nu a fost mult mai bine? Pentru ca lipsit continuitatea (28 de ministri in 26 de ani, iar in Romania totul se decide la nivel de sef!), pentru ca nu a fost viziune, pentru ca nu a fost comunicare cu mediul de afaceri, pentru ca au fost interese personale etc.etc. Alternativa este sa se faca cu IMPLICAREA MEDIULUI DE AFACERI. Si asta se poate face in doua feluri: o entitate DE STAT specializata in promovare cu board combinat sau privat – cunoastem modelul managemtnului privat dar care din pacate la TAROM si in multe alte parti a esuat ) sau o entitate de tip ONG sau SRL cu implicare public – privata. Care sa nu mai depinda POLITIC de nici un minister. Modele de acest gen exista in toata Europa (vezi Germania, Austria, Elvetia etc.).

    Ceea ce eu propun de vreo 9 ani (si este scris si in MASTERPLAN) este un ONG dupa modelul german in care unul dintre membri sa fie si ministerul de resort, dar si reprezentantii industriei (hoteluri, restaurante, agentii de turism, ghizi etc.). O adunare generala, un board si mai ales un EXECUTIV in fruntea unei entitati cu guvernanta corporatista bazata pe performanta. Prin urmare cum oare ar putea o singura persoana sa beneficieze de ceva anume din asa ceva?Am mai auzit si ca vreau eu sa “numesc” pe cineva la conducerea acestei entitati! Pai ce putere as avea sa numesc sau daca prin absurd as avea, Presedintele ar fi ALES si nu numit dar oricum nu ar avea mari puteri pentru ca totul ar fi in mana unui director executiv recrutat profesionist si numit de un board.
     
    Ultimul guvern prin primul ministru si ministrul de finante intelesesera exact mecanismul si sustineau propunerea (detalii aici si aici), afirmand ca, fara nici un fel de problema, din bugetul national se pot aloca bani unui ONG de utilitate publica. Foarte multi oameni din industrie care s-au preocupat de tema si au inteles-o sustin demersul (au si semnat un document in acest sens). Nu este un demers si un interes personal, este o necesitate nationala. Statul a dovedit ca nu face bine acest lucru de unul singur. Sau nu?

  7. Am mai vazut ca sunt unii preocupati de faptul ca Anastasiu ajunge sa fie “consilier” pe la mai toti ministrii de resort din ultimii ani.Nu am vazut deloc intrebarea cu privire la CALITATEA consilierii (oare ce le-o spune?) si nici cu privire la eventuale beneficii directe sau exclusive (pentru ca, fiind jucator in piata cu siguranta are beneficii daca deciziile politice duc la cresterea pietei). Si nici nu am vazut intrebarea legata de cate ore din viata lui o fi investit persoana respectiva in astfel de activitati.

    Punctul meu de vedere: daca esti presedinte ANAT (pe vremea Dnei Udrea) sau presedintele Task Force Antreprenoriat al Coalitiei pentru Dezvoltarea Romaniei (pe timpul Dnei Grapini si Domnului Jianu) sau presedinte al Task Force Turism (pe timpul dlui Tudose sau Borc) este firesc si natural ca acesti oameni sa se consulte cu tine. Nu credeti? Daca in tot acest timp esti un jucator imporant in piata (de vreo doi ani liderul de piata) este firesc si natural sa se consulte cu tine, chiar daca nu ai avea pozitii publice, nu asa?

    Prin urmare, as sugera celor care nu pot dormi noaptea de grija asta, sa se intrebe (sau sa ma intrebe) ce anume le-am sugerat si mai ales ce anume din ce le-am sugerat au dorit sa puna in practica.

    Poate cei nelinistiti se vor intreba daca nu cumva am avut si eu personal o neinsemnata contributie la Legea Voucherelor, la scaderea tva-ului, la alte masuri bune din codul fiscal si ma opresc aici ca sa nu urle respectivii ca ma laud.

    Punctul meu de vedere: nu conteaza cine vorbeste cu cine si din ce pozitie, conteaza ce anume se realizeaza si mai conteaza sa existe onestitate, transparenta si etica. Atat!

dragosLista este mai lunga, dar ma opresc aici. Ma bucur ca industria este vie si preocupata. M-ar bucura si mai mult ca energia sa fie canalizata catre constructie si profesionalism. Dar, per total, cred ca ne indreptam spre directia corecta. Si pe aceasta cale eu urez tuturor celor de buna credinta “drum bun!”.

Si va mai doresc Sarbatori fericite!

Cu drag,
Dragos Anastasiu

Adauga un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>